luni, 26 martie 2018

Paradisul pierdut


PARADISUL  PIERDUT

Autor: Bulai Larisa

Categoria de vârstă: 11-14 ani

Școala Gimnazială Nr. 1 Faraoani

Coordonator: prof. Bîra Constantin


Pădurea este un loc nobil și mununat care adăpostește mii de creaturi pline de viață. De la animale și până la flori, toate au trăit în pace ani de-a rândul, aflându-se într-o relație de interdependență. Din păcate, în ultimii ani, această pace a fost tulburată de oameni și de nevoile lor. Acum câteva zile, am vizitat pădurea din satul meu împreună cu tata și m-am speriat de ceea ce am putut vedea. Trunchiuri de copaci striveau iarba acum palidă, iar crengi adunate în grămezi mari parcă așteptau să fie duse spre judecată. Imaginea văzută de mine era în antiteză cu ceea ce îmi aminteau de când eram copil: fluturi și alte insecte zburând dintr-o parte în alta, oameni care se adunau într-un crâng și se bucurau de liniștea naturii, simțind adevărata magie a pădurii prin apa răcoroasă din izvoare și aerul pur dat de arbori.

            Acum, acea căldură a pădurii a dispărut, o dată cu jumătate din membrii acesteia. E dureros să știi că omul poate să distrugă fără milă orice în lupta sa pentru supraviețuire, o luptă care aduce consecințe grave asupra naturii și asupra noastră. Fiecare om consumă o cantitate uriașă de oxigen în fiecare zi, așa că ce ne-am face dacă aceștia ar fi nimiciți chiar de propriile nostre mâini? Mâini care nu s-ar putea mișca fără ajutorul lor.

            Copaci, flori, ciuperci, fructe, animale. Toate trăiesc, toate depind de un mediu de viață din ce în ce mai restrâns, legat de o ață de oxigen din ce în ce mai subțire. Am pierdut un paradis și am câștigat un Imperiu care stă să se dărâme.

            În anii trecuți am plantat în grădina școlii mai mulți copăcei, care ne salută la geam, ori plini de nea ori plini de frunze, parcă într-o eternă mulțumire. Ceea ce nu știu ei, este că mulțumirea este reciprocă, noi fiind recunoscători pentru toate avantajele pe care ni le oferă. Clasa noastră, a luat decizia de a planta copăcei pentru refacerea paradisului pierdut, sub îndrumarea domnului pădurar și a domnului profesor deoarece avem experiență în acest sens. E un efort minim pentru refacerea pădurii noastre dragi.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu